Hidrotermoterapia este domeniul medicinei fizice in care se realizeaza schimburi de energie calorica intre organism si diverse medii, acestea declansand reactii de adaptare si efecte asupra aparatelor si sistemelor organismului uman.
Aceste schimburi calorice utilizeaza ca vetor apa, la care se pot adauga gaze, co2, sulf etc., saruri minerale, substante vegetale s.a.
Factorii activi care actioneaza in cadrul acestor proceduri sunt trei: factorul termic, mecanic si chimic.
In functie de temperatura factorului terapeutic folosit, procedurile pot fi de crioterapie – temperatura in jur de 00 C, hidroterapia propriuzisa intre 50 si 400 C si termotarapia peste 400 C, a treia categorie utilizeaza vapori de apa, nisip, namol, parafina.
Excitantul mecanic care actioneaza la nivelul corpului este exprimat prin presiunea apei asupra corpului, inaltimea coloanei de lichid, masa totala de apa care intra in contact cu organismul.
Apa a fost utilizata ca vector principal de transport a energiei termice datorita proprietatilor fizice si fiziologice caracteristice:
capacitate termica mare – cantitate mica de apa transporta cantitati mari de caldura
termoconductibilitate mare de 25 ori mai mare decat a aerului
temperatura de indiferenta mare – 33 – 34C
Temperatura de indiferenta este temperatura la care schimburile calorice sunt minime
In relatia cu mediul exterior, orgismul intervine prin temperatura periferica.
Temperatura periferica medie a organismului uman este determinata de starea de nutritie (grosimea stratului adipos) irigatia tegumentului.
Functiile tegumentului in cadrul hidrotermoterapiei:
Tegumentul are o bogata retea vasculara cu o dinamica vasculara foarte accentuata. Reactiile vasculare de vasodilatatie si vasoconstrictie sunt foarte prompte.
Tegumentul are o retea de receptori mai ales senzitivi foarte bogata pentru toate tipurile de sensibilitati.
Tegumentul este un organ de schimb de caldura cu mediul ambiant, caldura fiind rezultata in cea mai mare parte din procesele metabolice permanente pe baza carora se intretin functiile vitale.
Aceste schimburi calorice utilizeaza ca vetor apa, la care se pot adauga gaze, co2, sulf etc., saruri minerale, substante vegetale s.a.
Factorii activi care actioneaza in cadrul acestor proceduri sunt trei: factorul termic, mecanic si chimic.
In functie de temperatura factorului terapeutic folosit, procedurile pot fi de crioterapie – temperatura in jur de 00 C, hidroterapia propriuzisa intre 50 si 400 C si termotarapia peste 400 C, a treia categorie utilizeaza vapori de apa, nisip, namol, parafina.
Excitantul mecanic care actioneaza la nivelul corpului este exprimat prin presiunea apei asupra corpului, inaltimea coloanei de lichid, masa totala de apa care intra in contact cu organismul.
Apa a fost utilizata ca vector principal de transport a energiei termice datorita proprietatilor fizice si fiziologice caracteristice:
capacitate termica mare – cantitate mica de apa transporta cantitati mari de caldura
termoconductibilitate mare de 25 ori mai mare decat a aerului
temperatura de indiferenta mare – 33 – 34C
Temperatura de indiferenta este temperatura la care schimburile calorice sunt minime
In relatia cu mediul exterior, orgismul intervine prin temperatura periferica.
Temperatura periferica medie a organismului uman este determinata de starea de nutritie (grosimea stratului adipos) irigatia tegumentului.
Functiile tegumentului in cadrul hidrotermoterapiei:
Tegumentul are o bogata retea vasculara cu o dinamica vasculara foarte accentuata. Reactiile vasculare de vasodilatatie si vasoconstrictie sunt foarte prompte.
Tegumentul are o retea de receptori mai ales senzitivi foarte bogata pentru toate tipurile de sensibilitati.
Tegumentul este un organ de schimb de caldura cu mediul ambiant, caldura fiind rezultata in cea mai mare parte din procesele metabolice permanente pe baza carora se intretin functiile vitale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu